CSRD este o directivă, nu un regulament. Această distincție este esența întrebării legate de Polonia. Un regulament funcționează direct în fiecare stat membru, în același mod. O directivă nu: aceasta obligă statele membre să atingă un rezultat, dar lasă legiuitorului național libertatea în privința modului în care acel rezultat este atins. Polonia trebuie deci să transpună CSRD în legislație națională, și în cadrul acestei transpuneri se pot face alegeri care nuanțează linia europeană. Acest proces se numește transpoziție, iar rezultatul acesteia este ceea ce numim aici o particularitate națională.
Directiva europeană stabilește cadrul: cine se încadrează în esență în obligația de raportare, ce teme trebuie abordate și ce formă de asigurare este necesară. Ceea ce directiva nu stabilește în detaliu este la latitudinea statului membru. Ne referim aici la formularea exactă a obligațiilor de raportare în dreptul național al societăților, la modul în care sunt organizate supravegherea și aplicarea, la ce autoritate națională supraveghează conformitatea, la ce sancțiuni se aplică în absența unui raport și, uneori, la cerințe suplimentare de limbă sau de înregistrare. De asemenea, modul în care o țară gestionează termenele de tranziție sau scutirile pentru anumite forme de societăți poate varia. Pentru Polonia, legea națională de implementare, împreună cu ajustările corespunzătoare din dreptul contabil și al societăților, este locul unde aceste alegeri sunt consemnate. Conținutul exact al acesteia, inclusiv eventualele praguri sau termene, se găsește în acel text național și în explicațiile autorității poloneze competente, nu în directiva europeană propriu-zisă.
Este tentant să vedem transpunerea națională ca o chestiune de traducere: aceeași regulă, altă limbă. Aceasta subestimează ce se întâmplă de fapt. Un stat membru poate, de exemplu, să plaseze supravegherea la o altă instituție decât o țară vecină, poate stabili alte cerințe privind independența furnizorului de asigurare, sau poate da o interpretare proprie a ceea ce se încadrează în scutirea de grup. Pentru o companie cu activități în mai multe țări, aceasta înseamnă că o obligație care la nivel european pare univocă apare sub o formă diferită în fiecare țară. Exact aici își asumă consiliile de administrație riscuri: se presupune că regula funcționează la fel pretutindeni, în timp ce textul național poate cere un alt proprietar, un alt document justificativ sau un alt termen.
Acest mecanism nu este unic pentru Polonia. Același tip de abatere se observă atunci când analizăm modul în care Suedia a transpus CSRD în legislația națională, modul în care Danemarca a pus accente proprii în privința supravegherii și aplicării, sau interpretarea irlandeză a cerințelor de raportare și asigurare. De asemenea, țări precum Austria, Cehia și Portugalia arată că esența directivei rămâne neschimbată, în timp ce detaliile diferă: pentru această comparație, consultați particularitățile naționale stabilite în Austria, transpunerea cehă a obligației de raportare și interpretarea portugheză a supravegherii și sancțiunilor. Pentru o companie activă în mai multe dintre aceste țări, rezultă astfel un ansamblu de obligații similare, dar nu identice, fiecare cu propria sarcină a probei.
Pentru un consiliu de administrație, un CFO, un General Counsel sau un auditor intern, întrebarea nu este doar dacă Polonia se încadrează în CSRD. Întrebarea este ce obligație concretă este stabilită în textul polonez, cine din organizație este responsabil pentru aceasta, ce dovadă demonstrează că această obligație este respectată și ce control supraveghează acest lucru. Exact aici o lectură generică a directivei europene este insuficientă: aceasta arată care este intenția, nu ce trebuie efectiv livrat în Polonia, cui și sub ce formă. Fără această transpunere concretă în proprietar, dovadă și control, un consiliu de administrație rămâne dependent de presupuneri privind o uniformitate între țări care în practică nu este uniformă.
Compliance Check este construit pentru a structura exact această transpunere concretă: pentru fiecare obligație se stabilește cine este proprietarul, ce dovadă este necesară și ce control se aplică, astfel încât un consiliu de administrație să poată demonstra că are sub control obligații interpretate diferit de la o țară la alta. Această pagină nu menționează numere de articole, praguri sau termene pentru Polonia, întrucât aceste date specifice se găsesc în legea națională de implementare și în explicațiile autorității competente și sunt supuse modificărilor. Instrumentul care transformă aceste particularități naționale, pentru fiecare țară, într-o listă concretă de proprietari, dovezi și controale este în construcție. Cei care doresc să fie notificați imediat ce acesta va fi disponibil se pot înscrie pe lista de așteptare.
Identificarea particularităților naționale, transpunerea obligațiilor în proprietari și colectarea dovezilor sunt sarcini care diferă în măsura în care se pretează la automatizare: unele sunt în mare parte determinate de reguli, altele necesită în permanență judecată umană. Scanul de lucru al FTE TO AI calculează, pentru fiecare sarcină, ce parte din această activitate poate fi preluată de AI, astfel încât să devină clar unde automatizarea își găsește aplicare în tipul de activitate descris în această pagină și unde nu este cazul.
Vraag maar welke verplichting op u van toepassing is, en waaraan u dat kunt aantonen.
Answers come from this site’s knowledge base. Not tailored advice, and not a scan of your company.