CSRD este o directivă, nu un regulament. Această distincție determină de ce o companie din Danemarca nu are automat aceleași obligații ca o companie comparabilă din Germania sau Franța. O directivă stabilește un obiectiv și un nivel minim; transpunerea în legislația națională lasă loc pentru alegeri proprii. Danemarca a folosit acest spațiu, printre altele prin racordarea la practica daneză existentă de raportare, care exista deja de mai mult timp înainte de apariția CSRD. Cine citește doar textul european nu vede astfel imaginea completă a ceea ce se cere în practica daneză.
Danemarca avea, înainte ca CSRD să intre în vigoare, deja o tradiție națională de raportare nefinanciară pentru companiile mai mari. La transpunerea directivei, această structură existentă nu a fost pur și simplu înlocuită, ci parțial împletită cu noile cerințe europene. Acest lucru poate avea consecințe asupra cui îi revine obligația de raportare, asupra modului în care sunt organizate supravegherea și aplicarea, precum și asupra rolului pe care îl joacă autoritatea de supraveghere daneză și profesia daneză de audit în evaluarea raportării. De asemenea, modul în care un grup sau o societate-mamă din Danemarca este tratat în raport cu filialele din alte țări poate diferi de ceea ce directiva descrie ca punct de plecare.
Acest tipar nu este unic pentru Danemarca. Și în Irlanda se aplică particularități naționale proprii asupra liniei europene CSRD, la fel ca în Austria și Cehia. Direcția diferenței variază de la o țară la alta, dar mecanismul este mereu același: o directivă care lasă loc de manevră, și un legiuitor național care umple acest spațiu pe baza propriei tradiții juridice și structuri de supraveghere.
Pentru un consiliu de administrație, CFO sau General Counsel responsabil de o entitate cu activități în Danemarca, aceasta înseamnă că întrebarea „ce spune CSRD” nu este suficientă. Întrebarea următoare este: ce a făcut legiuitorul danez din aceasta, și ce instanță verifică asta în practică. Acest lucru privește trei aspecte care merg mai departe decât textul directivei.
În primul rând, sfera de aplicare: care entități daneze dintr-un grup se încadrează în obligația de raportare poate depinde de modul în care legea daneză gestionează scutirile pentru filiale atunci când se raportează deja la nivel de grup. În al doilea rând, supravegherea: cine evaluează raportarea în Danemarca și pe ce criterii este o alegere națională, nu un standard european. În al treilea rând, racordarea la obligațiile existente: acolo unde Danemarca solicita deja de mai mult timp ceva care se suprapune cu CSRD, legea națională poate opta pentru păstrarea cadrului mai vechi alături de, sau împletit cu, cel nou.
Pentru fiecare dintre aceste trei puncte, conținutul exact, pragurile și termenele sunt stabilite în legislația de implementare daneză însăși, și în ghidurile autorității de supraveghere daneze. Acest text se modifică și diferă la nivel de detaliu de ceea ce se poate descrie aici în termeni generali. Cine trebuie să știe dacă o entitate daneză specifică se încadrează în obligația de raportare, și cu ce prag sau termen, face bine să consulte sursele daneze actuale în loc să se bazeze pe un rezumat.
Danemarca este astfel un exemplu al unui fenomen mai larg: particularitățile naționale sunt subestimate în mod structural, pentru că atenția rămâne adesea la textul directivei europene. Aceeași subestimare se manifestă și la economiile mai mari. Astfel, Germania diferă în anumite puncte de linia europeană prin propria integrare în Handelsgesetzbuch, și Franța diferă prin rolul pe care îl avea deja commissaire aux comptes înainte de apariția CSRD. Și Portugalia arată că transpunerea națională primește propriul chip. Cine este activ în mai multe state membre nu are de-a face astfel cu un singur set de reguli, ci cu un cadru european care ia o formă diferită în fiecare țară.
Compliance Check este construit pentru a face vizibilă această diferență fără a o reduce la o singură cifră sau o singură dată. Pentru fiecare obligație se stabilește cine este responsabil în cadrul organizației, ce dovadă demonstrează că obligația a fost respectată, și ce control a fost instituit pentru aceasta. Aceasta nu înlocuiește reglementarea daneză, ci reprezintă stratul de deasupra: structura cu care un consiliu de administrație poate demonstra că știe sub ce se încadrează, și că este pregătit pentru asta.
Instrumentul care susține Compliance Check este în curs de dezvoltare. Cine dorește să cartografieze deja acum particularitățile naționale pentru Danemarca, sau pentru altă țară, se poate înscrie pe lista de așteptare și va fi informat când instrumentul devine disponibil.
Întrebarea de unde provine exact o obligație este strâns legată de o altă întrebare: cât din munca implicată în acest proces poate fi automatizat. Werkscan-ul de la FTE TO AI calculează pentru fiecare sarcină ce parte din muncă poate fi preluată de AI, oferind astfel o imagine a muncii care se află în spatele conformității, indiferent de întrebarea ce lege prescrie exact acea muncă.
Vraag maar welke verplichting op u van toepassing is, en waaraan u dat kunt aantonen.
Answers come from this site’s knowledge base. Not tailored advice, and not a scan of your company.