O directivă europeană obligă statele membre la un rezultat, nu la un text literal. Fiecare stat membru transpune acea directivă în legislație națională, iar în acest proces de transpunere apare spațiu de manevră. Germania folosește acest spațiu într-un mod care nu este evident dacă cunoașteți doar textul european. Legea națională poate delimita conceptele altfel, poate formula domeniul de aplicare diferit sau poate organiza aplicarea altfel decât s-a convenit la nivel european. Pentru o companie activă în Germania, sau care are o filială sau o sucursală germană, acest proces de transpunere este ceea ce contează efectiv — nu directiva în sine.
Trei mecanisme explică cea mai mare parte a abaterilor pe care le întâlniți în practică.
Primul este ritmul transpunerii. Germania are un proces legislativ cu propriile faze, propriile momente de consultare și propria dinamică politică. O directivă poate fi deja în vigoare la nivel european, în timp ce legea germană de transpunere este încă în curs de dezbatere, a fost adoptată recent sau este încă modificată pe anumite aspecte. Cine se uită, pentru siguranță, doar la textul european, poate rata o perioadă în care regulile germane sunt de fapt deja puțin diferite.
Al doilea este rolul landurilor și structura administrativă pe niveluri. Germania este un stat federal, iar supravegherea și aplicarea legii se desfășoară parțial la nivel federal și parțial la nivelul landurilor. Aceasta poate însemna că modul în care este verificată o obligație, sau ce instituție se ocupă de aceasta, diferă în funcție de locul din Germania unde este stabilită o companie. Nu este vorba de reguli mai stricte sau mai permisive pe hârtie, ci de un peisaj administrativ diferit în care aceste reguli se aplică.
Al treilea este preferința germană pentru precizie în textul legii. Legislația germană formulează de regulă definițiile și domeniile de aplicare în mod detaliat, cu un cadru conceptual propriu, aliniat la dreptul german existent, precum dreptul societăților comerciale sau Handelsgesetzbuch. Un concept european primește astfel, în legea germană, un sens propriu, delimitat mai strict, care nu corespunde întocmai textului sursă. Acest lucru poate plasa o companie chiar în interiorul sau chiar în afara unei obligații, în funcție de modul în care legea germană definește un grup, o sucursală sau un concept de cifră de afaceri.
Esența oricărei obligații de sustenabilitate este că un consiliu de administrație trebuie să poată demonstra ce s-a făcut, de către cine și pe baza căror dovezi. Dacă transpunerea germană delimitează o obligație diferit față de textul european, aceasta nu schimbă doar întrebarea dacă o obligație se aplică, ci și cine din cadrul organizației este responsabil pentru dovezi, ce document este considerat dovadă și ce control demonstrează că procesul este sub control. Un consiliu de administrație care trebuie să demonstreze că organizația are procesul sub control nu se poate limita la o trimitere la directiva europeană. Punctul demonstrabil este legea națională așa cum se aplică în momentul raportării, și modul în care organizația proprie a legat de aceasta un responsabil, un document doveditor și un control.
De aceea, o prezentare a obligațiilor trebuie construită pentru fiecare țară în parte și nu poate fi pur și simplu copiată de la punctul de plecare european. Două companii de dimensiune și activitate comparabile, una stabilită în Germania și cealaltă în Țările de Jos, pot avea o combinație ușor diferită de obligații, cu un responsabil ușor diferit și un document doveditor ușor diferit pentru fiecare obligație.
Acest tipar de abatere națională nu este unic pentru Germania. Cine pune o întrebare similară despre alte state membre, vede același mecanism reapărând într-o altă formă: cum a avut loc transpunerea în Franța, puteți citi în prezentarea despre unde se abate Franța de la linia europeană, iar pentru o țară vecină mai mică, dar la fel de particulară din punct de vedere juridic, există prezentarea despre unde se abate Belgia de la linia europeană. Companiile cu activități în Europa de Sud găsesc o analiză similară în unde se abate Spania de la linia europeană și în unde se abate Italia de la linia europeană. Pentru Europa Centrală și de Nord se aplică același principiu, dezvoltat în unde se abate Polonia de la linia europeană și unde se abate Suedia de la linia europeană. Pentru o companie cu sucursale în mai multe state membre, doar însumarea acestor diferențe naționale reprezintă deja o sarcină considerabilă.
Întrebarea unde se abate Germania de la linia europeană nu are un răspuns fix, pentru că legea germană de transpunere se poate modifica și pentru că detalierea exactă depinde de forma, dimensiunea și structura companiei în sine. Ceea ce este cert este sarcina de lucru: să se stabilească ce obligații se aplică în contextul german, cine din organizație este responsabil pentru acestea, ce dovadă este necesară și ce control demonstrează că acest proces funcționează. Exact acesta este scopul Compliance Check: nu o repetare a textului european, ci o prezentare pe fiecare obligație, cu responsabil, dovadă și control, astfel încât un consiliu de administrație să poată prezenta, în loc să trebuiască să explice.
Identificarea abaterilor naționale, alocarea responsabililor și colectarea documentelor doveditoare reprezintă, în parte, muncă repetabilă: urmează un tipar fix pe obligație, pe țară, pe an fiscal. Dacă și în ce măsură această muncă poate fi transferată către AI este o întrebare care trebuie răspunsă pe sarcină, nu pe organizație ca întreg. Scanul de muncă al FTE TO AI calculează acest lucru pe sarcină și arată ce parte din muncă se poate transfera și ce parte rămâne muncă umană.
Vraag maar welke verplichting op u van toepassing is, en waaraan u dat kunt aantonen.
Answers come from this site’s knowledge base. Not tailored advice, and not a scan of your company.