Regulile privind raportarea de durabilitate provin de la Bruxelles, dar Bruxelles redactează o directivă, nu un regulament. O directivă trebuie transpusă de fiecare stat membru în legislația națională, și acel proces de transpunere este momentul în care apar diferențele. Textul european oferă un cadru; parlamentul național, autoritatea de supraveghere națională și organizațiile profesionale naționale completează acel cadru. Pentru o companie care a citit doar rezumatul european, aceasta este prima capcană: rezumatul descrie media, nu rezultatul într-o țară specifică.
În transpunerea în legislația națională poloneză, câteva mecanisme sunt structural sensibile. În primul rând, ritmul transpunerii în sine: statele membre nu trebuie să fie toate pregătite la aceeași dată, iar întârzierile în procedura legislativă națională schimbă momentul în care o obligație devine efectiv executorie, independent de termenul european. În al doilea rând, desemnarea autorității de supraveghere: ce instituție națională supraveghează respectarea, ce competențe primește acea instituție și cum aplică sancțiuni acea instituție reprezintă o alegere națională care poate diferi de la o țară la alta. În al treilea rând, racordarea la dreptul național existent: Polonia avea deja reguli proprii pentru raportarea anuală, dreptul societăților comerciale și contabilitate, iar noile obligații europene sunt integrate în acestea. Această integrare poate îngreuna obligațiile, le poate ușura sau le poate plasa la un alt nivel în organizație decât ceea ce sugerează textul european la prima vedere.
O presupunere frecventă este că criteriile care determină dacă o companie se încadrează în obligație sunt aplicate identic în toată Europa. Acest lucru nu este evident. Legiuitorii naționali pot face, la transpunere, alegeri privind modul în care sunt tratate grupurile de întreprinderi, modul în care sunt incluse filialele unor companii-mamă străine și modul în care sunt configurate perioadele de tranziție. Pragurile și termenele exacte care se aplică în Polonia se află în legea poloneză de transpunere și în regulile de implementare corespunzătoare; acel text trebuie consultat direct, deoarece modificările legislative avansează mai rapid decât poate ține pasul orice rezumat.
Linia europeană solicită asigurare (assurance) asupra raportului de durabilitate, dar cine are dreptul să ofere această asigurare și sub ce standard este, din nou, o implementare națională. În Polonia, organizația profesională națională a auditorilor, împreună cu legiuitorul, stabilește ce calificare este necesară și ce nivel de asigurare este preconizat inițial. Acest detaliu determină în practică pe cine trebuie să contacteze o companie și când, și este un detaliu care nu este stabilit în directiva europeană în sine.
Este tentant să vedem abaterea națională ca o problemă de traducere: aceeași regulă, altă limbă. Aceasta subestimează mecanismul. Fiecare stat membru rescrie directiva în propriul sistem legislativ, cu propriile definiții ale formelor de întreprindere, propriile exerciții financiare, propriile regimuri de sancțiuni și propria structură de supraveghere. O companie cu filiale în mai multe țări poate avea nevoie, pentru ceea ce pare a fi în esență aceeași obligație, de un proprietar diferit, un document justificativ diferit și un termen diferit în fiecare țară. Acest lucru este vizibil și la alte state membre: modul în care Suedia a transpus directiva europeană arată un ritm de transpunere diferit față de Polonia, implementarea daneză a supravegherii și aplicării sancțiunilor plasează responsabilitatea altfel, iar racordarea irlandeză la dreptul societăților comerciale existent arată cum un sistem juridic existent conturează noile reguli. Cine este activ în mai multe dintre aceste țări nu poate presupune un singur set de reguli.
Pentru un consiliu de administrație, CFO, general counsel sau auditor intern care trebuie să poată demonstra că organizația are controlul situației, întrebarea nu este doar ce obligație europeană se aplică. Întrebarea este ce implementare națională se aplică fiecărei entități din grup, cine din interiorul organizației este responsabil pentru dovada că acea implementare națională este respectată și ce control demonstrează că acel proces este repetabil, nu unic. Aceasta necesită o prezentare generală pe țară și pe entitate, cu, pentru fiecare obligație, un proprietar, dovada și controlul care demonstrează că dovada rămâne actuală. Această prezentare generală diferă în mod logic de ceea ce ar fi necesar în cazul implementării austriece a aceleiași directive sau al abordării cehe privind obligațiile de raportare, și prezentarea generală trebuie actualizată de fiecare dată când unul dintre legiuitorii naționali își modifică propriul text.
Întocmirea acelei prezentări generale, pe țară, pe entitate, pe obligație, este în mare parte o activitate structurată: consultarea surselor naționale, identificarea textului corect, cuplarea proprietarului din interiorul organizației cu obligația și punerea în ordine a dovezilor. O parte din această activitate poate fi susținută cu AI, o parte necesită o evaluare care trebuie să rămână la o persoană. Scanul de activitate al FTE TO AI calculează, pentru fiecare sarcină, ce parte din această activitate poate fi preluată de AI și ce parte nu, astfel încât să devină clar unde se investește timp în căutarea informațiilor și unde în evaluarea efectivă a acestora.
Compliance Check, care cuplează pentru fiecare obligație un proprietar, dovada și un control, este în curs de dezvoltare. Cei care doresc să îl folosească de imediat ce va fi disponibil se pot înscrie pe lista de așteptare. Pentru textul legal polonez actual și praguri, sursa națională, sau consultarea unei persoane care urmărește zilnic transpunerea poloneză, rămâne punctul de referință.
Vraag maar welke verplichting op u van toepassing is, en waaraan u dat kunt aantonen.
Answers come from this site’s knowledge base. Not tailored advice, and not a scan of your company.