O companie care se întreabă ce reguli ESG sunt aplicabile se gândește adesea în primul rând la sectorul în care este activă sau la dimensiunea întreprinderii. Produsul în sine — ce anume este fabricat, procesat sau vândut — este un factor separat, independent de acestea, care poate avea la fel de multă greutate. Două companii din același sector, de dimensiuni comparabile, pot avea de-a face cu un set diferit de reguli pentru că una dintre ele fabrică un produs care intră sub incidența unei legislații specifice privind produsele, iar cealaltă nu.
În cadrul obligațiilor ESG, produsul joacă un rol în mai multe moduri. Unele reglementări leagă obligațiile direct de tipul de produs: gândiți-vă la materii prime, substanțe chimice, ambalaje sau produse cu o durată de viață mai lungă care intră sub incidența regulilor circulare. Alte reglementări nu se referă la produsul în sine, ci la ceea ce se întâmplă în lanțul din jurul acestuia — de unde provin materiile prime, cum este produs un produs sau ce se întâmplă cu el la finalul duratei sale de viață. Un produs poate astfel aduce obligații care sunt independente de clasificarea sectorială a companiei care îl fabrică sau îl vinde.
Ce se aplică exact depinde de modul în care produsul este clasificat în cadrul reglementării relevante, de piața pe care este introdus și de etapa din lanț în care se află compania. Un producător, un importator și un distribuitor al aceluiași produs pot avea, fiecare, obligații diferite. Acest lucru face din produs un factor care nu poate fi analizat izolat, ci trebuie evaluat mereu în combinație cu rolul companiei în lanț.
În momentul în care o companie își modifică compoziția portofoliului de produse — adaugă un produs nou, ajustează un produs existent sau renunță la o linie de produse — acest lucru poate modifica setul de obligații aplicabile. Acest lucru funcționează în ambele direcții. O modificare a produsului poate face să dispară obligații care se aplicau anterior, dar poate face să apară și obligații noi care nu existau înainte.
Gândiți-vă la o modificare în utilizarea materialelor care aduce un produs sub alte obligații de raportare, sau la o extindere către o categorie de produse pentru care se aplică cerințe separate de diligență. Chiar și o modificare aparent minoră, precum o schimbare în originea unei materii prime, poate activa o obligație care nu se aplica produsului anterior. Invers, întreruperea unei linii de produse poate face să dispară o obligație care se aplica anterior.
Aceste schimbări nu sunt de obicei primele observate, pentru că atenția la o modificare a produsului se îndreaptă de regulă către consecințele operaționale sau comerciale, nu către latura de conformitate. Exact acolo apare riscul: o companie poate fi în control în momentul măsurării, și poate să nu mai fie așa câteva luni mai târziu, fără ca nimic să se fi schimbat în sector, în dimensiune sau în forma juridică — doar produsul.
Produsul este unul dintre mai mulți factori care determină împreună ce obligații se aplică, și este util ca acești factori să nu fie confundați între ei. Astfel, și sectorul în care este activă o companie determină, în parte, ce reguli se aplică, independent de produs. În plus, dimensiunea întreprinderii joacă un rol, și forma juridică poate face ca obligațiile să fie diferite față de o companie comparabilă cu o altă structură juridică. Pentru companiile active la nivel internațional, se adaugă și faptul că țările în care compania este activă sunt, la rândul lor, determinante, pentru că aceeași regulă europeană este implementată diferit de la o țară la alta. Acești factori nu funcționează unul după altul, ci simultan, iar o modificare a unuia dintre ei poate influența rezultatul celorlalți.
Ce obligații se aplică exact unui produs specific depinde de clasificarea exactă în cadrul reglementării aplicabile, de rolul companiei în lanț și de piața pe care este introdus produsul. Valorile-limită, definițiile și termenele se modifică regulat și diferă de la un cadru de reglementare la altul, astfel încât pentru textul actual, sursa însăși — regulamentul sau directiva respectivă, și implementarea națională a acesteia — reprezintă punctul de referință. Această pagină descrie factorul și direcția schimbării, nu limita exactă.
A ști că produsul este unul dintre factorii care determină obligațiile aplicabile este un prim pas. Următoarea întrebare este ce se întâmplă atunci când acel produs se schimbă: care obligație dispare, care se adaugă și cine din organizație este responsabil pentru aceasta. Exact aici sunt clarificate modificările determinate de o schimbare a produsului, și aici este abordată și legătura cu o schimbare în țările în care este activă o companie. Compliance Check este conceput nu doar pentru a semnala aceste obligații, ci pentru a asocia fiecărei obligații un responsabil, un document justificativ și un control, astfel încât o conducere să poată demonstra că este în control — inclusiv atunci când produsul se schimbă.
În momentul în care este clar ce obligații se aplică și ce dovezi sunt necesare pentru acestea, apare firesc întrebarea cât de multă capacitate necesită acest lucru și ce parte din aceasta este suficient de repetabilă pentru a fi automatizată. Scanul de muncă al FTE TO AI calculează, pentru fiecare sarcină, ce parte din muncă poate fi preluată de AI, și se conectează astfel la momentul în care o companie nu doar știe ce reguli se aplică, ci dorește să știe și cât va costa structural demonstrarea acestora.
Compliance Check este în construcție. Cei care văd un rol pentru propria organizație în acest sens se pot înscrie pe lista de așteptare.
Vraag maar welke verplichting op u van toepassing is, en waaraan u dat kunt aantonen.
Answers come from this site’s knowledge base. Not tailored advice, and not a scan of your company.