Sectorul HoReCa este format în cea mai mare parte din întreprinderi mici și mijlocii: restaurante, hoteluri, catering, cafenele. Multe dintre aceste companii nu se încadrează ele însele direct în cele mai severe obligații de raportare. Dar companiile din HoReCa fac totuși parte din lanțul unor companii care se încadrează: un lanț hotelier mare, o firmă de catering care lucrează pentru clienți listați la bursă, o formulă de franciză cu o companie-mamă supusă obligației de raportare. Întrebarea dacă se aplică regulile ESG este, în acest sector, rareori o întrebare la care o singură companie poate răspunde de sine stătător. Ea depinde de dimensiune, de structura de proprietate și de poziția pe care o întreprindere o ocupă în lanțul unei părți mai mari.
La aceasta se adaugă un al doilea strat: personalul. Sectorul HoReCa este intensiv în forță de muncă, lucrează cu multe contracte flexibile și temporare și se confruntă cu chestiuni legate de condițiile de muncă, remunerare și drept de decizie care în alte sectoare au o pondere mai mică. Cel care își pune întrebarea "sub ce reguli ESG se încadrează sectorul HoReCa" trebuie, prin urmare, să se uite atât la propria dimensiune, cât și la întrebarea cine se află mai sus în lanț față de companie și ce dovezi solicită acea parte.
Prima cale este dimensiunea proprie: dacă o întreprindere din HoReCa se încadrează ea însăși în pragurile pentru obligația de raportare, obligațiile se aplică direct. Pentru cea mai mare parte a sectorului nu este cazul, dar pragurile se modifică, iar limita exactă depinde de textul legal actual.
A doua cale este lanțul. Un lanț hotelier, o companie de facility management sau un francizor care este el însuși supus obligației de raportare solicită date de la companiile cu care colaborează: consum de energie, condiții de muncă, proveniența produselor. Această cerere nu vine adesea ca obligație legală, ci ca cerință contractuală. Pentru un întreprinzător din HoReCa, aceasta nu se simte diferit de o lege, pentru că rezultatul – date care trebuie furnizate și fundamentate – este același.
A treia cale este națională. Aceeași regulă europeană se concretizează diferit de la o țară la alta: un stat membru poate stabili praguri, definiții sau perioade de tranziție diferit față de o țară vecină. Un lanț HoReCa cu unități în mai multe țări se poate confrunta astfel cu obligații ușor diferite de la o țară la alta, chiar dacă este vorba despre aceeași regulă europeană de bază. Cel care se uită doar la textul european și ratează completarea națională subestimează structural ceea ce se cere în practică.
Raportul dintre dimensiunea proprie și presiunea lanțului se manifestă în alte sectoare în moduri asemănătoare, dar puțin diferite. În sectorul agricol, întrebarea trece adesea prin cumpărătorul din lanțul alimentar; cel care recunoaște acest tipar găsește repere în analiza obligațiilor ESG în sectorul agricol. În sectorul imobiliar, centrul de greutate se află mai degrabă la clădiri și performanța energetică a acestora, așa cum este descris în analiza regulilor ESG pentru sectorul imobiliar. Iar în serviciile financiare, logica lanțului funcționează invers: băncile și asigurătorii sunt ele însele, de multe ori, partea care solicită date de la alții, așa cum este explicat în prezentarea generală a obligațiilor ESG pentru sectorul financiar. Pentru o întreprindere din HoReCa care face parte dintr-un lanț mai mare, este util să vadă cum este concretizat acel lanț la celălalt capăt, la partea supusă ea însăși obligației de raportare.
A ști că se aplică o obligație este un pas. Următorul pas este a demonstra că acea obligație este respectată: cine este responsabil în cadrul companiei, ce dovezi există și ce control se aplică asupra lor. Pentru o întreprindere din HoReCa cu mai multe unități, o structură de franciză sau un lanț de subcontractanți, aceasta nu este o chestiune de un singur document, ci de o structură care arată, pentru fiecare obligație, cine este proprietarul și de unde provine dovada. Modul în care o conducere construiește și demonstrează acest lucru este descris pe pagina despre cum demonstrează o conducere că are situația sub control.
Compliance Check pune în evidență care obligații sunt relevante pentru o întreprindere din HoReCa, cine este proprietarul acestora, ce dovezi sunt necesare și ce control ar trebui să existe asupra lor. Acesta nu este un al doilea set de reguli pe lângă lege, ci stratul care face posibil ca o conducere să poată arăta că știe ce trebuie să respecte și că poate fundamenta acest lucru. Instrumentul care construiește această imagine de ansamblu pentru fiecare companie este în curs de dezvoltare; cel care dorește să îl folosească de îndată ce va fi disponibil se poate înscrie pe lista de așteptare.
Inventarierea obligațiilor, colectarea dovezilor și menținerea controalelor sunt activități care constau parțial din repetiție: colectarea datelor, ordonarea documentelor, asocierea cu proprietarul corect. Pentru o întreprindere din HoReCa care lucrează cu mai multe unități, furnizori sau parteneri din lanț, acest volum de muncă crește rapid. Scanul de muncă al FTE TO AI calculează, pentru fiecare sarcină, ce parte din aceasta poate fi preluată de AI, astfel încât să devină clar unde este nevoie în continuare de oameni pentru evaluare și unde colectarea și ordonarea dovezilor pot fi sprijinite în mod automatizat.
Vraag maar welke verplichting op u van toepassing is, en waaraan u dat kunt aantonen.
Answers come from this site’s knowledge base. Not tailored advice, and not a scan of your company.