Sectorul imobiliar este unul dintre puținele sectoare în care obligația nu vine dintr-o singură direcție, ci din mai multe simultan. O întreprindere imobiliară poate avea obligații de raportare ca întreprindere, pe baza dimensiunii. Aceeași întreprindere poate primi, în plus, obligații ca proprietar sau administrator de clădiri, prin reguli privind performanța energetică și durabilizarea. Și dacă finanțarea se face printr-o bancă sau un fond, se adaugă un al treilea nivel: finanțatorul solicită date pentru a-și îndeplini propria obligație de raportare. Pentru majoritatea celorlalte sectoare se aplică un singur set de reguli. Pentru sectorul imobiliar, întrebarea este mai degrabă: care dintre cele trei sau patru seturi de reguli se aplică aici și se suprapun sau se completează reciproc.
În alte sectoare, prima întrebare este de obicei: câți angajați, cât profit, care este totalul bilanțului. Această întrebare rămâne relevantă și în cazul sectorului imobiliar, dar este incompletă. O organizație de administrare mică, cu un portofoliu amplu, se poate încadra în obligații legate de clădiri care nu au nicio legătură cu numărul de angajați din statul de plată. Invers, o întreprindere mare cu un portofoliu imobiliar limitat se poate încadra în raportarea la nivel de întreprindere fără ca regulile privind clădirile să joace un rol important. Dimensiunea întreprinderii și dimensiunea portofoliului nu evoluează întotdeauna în paralel, și ambele contează.
Pe lângă raportarea la nivel de întreprindere, există un nivel separat referitor la clădiri: etichete energetice, obligații de renovare și norme privind performanța proprietății imobiliare în sine. Acest nivel funcționează independent de obligația de raportare a întreprinderii. O clădire se poate încadra într-o obligație energetică în timp ce proprietarul, ca întreprindere, nu are obligații de raportare, și invers. Ceea ce contează aici este tipul clădirii, utilizarea și locația. Ce norme se aplică exact și de la ce dată depinde de reglementarea actuală din țara în care se află clădirea; acest text se modifică frecvent și nu trebuie reținut din memorie, ci verificat direct la sursă.
Aceasta este, în cazul sectorului imobiliar, probabil cea mai importantă situație în care se manifestă elementul național. Aceeași directivă europeană privind performanța clădirilor primește, într-o țară, o implementare strictă cu etape intermediare fixe, iar în altă țară, mai multă libertate pentru proprietar de a-și stabili propriul traseu. Un portofoliu răspândit pe mai multe țări se poate confrunta astfel cu regimuri diferite pentru clădiri în mare parte comparabile. Cine cunoaște modul în care regula a fost implementată într-o țară nu știe încă cum se prezintă aceasta în altă țară. Este un tipar similar celui de la sectorul construcțiilor și sectorul instalațiilor, unde cadrele europene primesc, de asemenea, o traducere diferită în funcție de țară. Sectorul imobiliar prezintă acest tipar în mod deosebit de accentuat, întrucât nivelul clădirilor este deja organizat la nivel național, independent de raportarea la nivel de întreprindere.
Mai există un nivel specific sectorului imobiliar: cererea din partea finanțatorului. Băncile și fondurile care finanțează proprietăți imobiliare au propria obligație de raportare privind performanța energetică a clădirilor din portofoliul lor. Pentru a se conforma acestei obligații, ele solicită date de la proprietar sau administrator. Această cerere nu provine dintr-o lege care se aplică direct întreprinderii imobiliare, ci dintr-o necesitate contractuală sau practică. Cine nu poate răspunde la această cerere nu primește imediat o amendă, dar poate întâmpina întrebări legate de finanțare sau de condițiile acesteia. Acest nivel merită un loc propriu în ansamblu, chiar dacă nu derivă din legislație în sine.
Compliance Check nu opune aceste niveluri, ci le prezintă unul lângă altul: raportarea la nivel de întreprindere, obligațiile legate de clădiri și cererea finanțatorului, fiecare cu întrebarea dacă se aplică acestei întreprinderi și acestui portofoliu. Pentru fiecare obligație aplicabilă, se stabilește un responsabil, o descriere a dovezii necesare și un control care indică modul în care această dovadă este stabilită periodic. Aceasta nu este un al doilea set de reguli în paralel cu legislația însăși; este nivelul care stabilește cine este responsabil pentru ce și cu ce se demonstrează acest lucru. Modul în care se prezintă în practică această demonstrare a controlului este descris pe pagina despre controlul demonstrabil realizat de un consiliu de administrație. Sectorul imobiliar este, de asemenea, un exemplu bun al modului în care organizațiile sunt luate prin surprindere de reguli care existau deja de mai mult timp, dar care nu erau recunoscute ca atare, așa cum este descris pe pagina despre surprinderea cauzată de legislație; nivelul clădirilor și nivelul finanțatorului apar frecvent în afara câmpului vizual al departamentului care pregătește raportarea întreprinderii.
Instrumentul care întocmește acest ansamblu pentru fiecare întreprindere și fiecare portofoliu este în curs de dezvoltare. Cine dorește să lucreze deja cu acesta se poate înscrie pe lista de așteptare; nu se oferă nimic care nu există încă.
De îndată ce este clar ce obligații se aplică, cine este responsabil și ce dovadă este necesară, apare automat o întrebare ulterioară: cine efectuează această activitate și cât de mult din aceasta este suficient de rutinar pentru a fi automatizat. Administrarea imobiliară cunoaște, la fel ca sectoarele menționate mai sus și la fel ca sănătatea și comerțul cu ridicata, multe sarcini recurente legate de colectarea și actualizarea datelor despre clădiri și portofolii. Scanul de activitate al FTE TO AI calculează, pentru fiecare sarcină, ce parte din aceasta poate fi transferată către AI, independent de întrebarea privind regulile exacte aplicabile. Acest lucru face din scanul de activitate o continuare logică a acestei pagini: mai întâi claritate privind obligația, apoi claritate privind activitatea care rezultă din aceasta.
Vraag maar welke verplichting op u van toepassing is, en waaraan u dat kunt aantonen.
Answers come from this site’s knowledge base. Not tailored advice, and not a scan of your company.