Sănătatea diferă de majoritatea celorlalte sectoare prin faptul că o mare parte din activitatea operațională nu este determinată de piață, ci de regulile de finanțare, autoritățile de supraveghere și asigurătorii de sănătate. Acolo unde o companie de producție sau un prestator de servicii își stabilește propria marjă de investiții, în sănătate această marjă depinde în cea mai mare parte de tarife, contracte și reglementări pe care instituția însăși nu le stabilește. Aceasta nu schimbă care obligații ESG se aplică, dar schimbă cât de greu apasă aceste obligații asupra organizației și cine în cadrul instituției trebuie să dea seamă pentru ele.
O a doua particularitate este mixul de forme juridice. Spitalele, instituțiile de sănătate mintală, îngrijirea pentru vârstnici și îngrijirea persoanelor cu dizabilități sunt adesea fundații fără acționari, în timp ce o parte a serviciilor de sănătate este livrată chiar de companii comerciale, de la lanțuri de farmacii până la furnizori de tehnologie medicală. Aceste două tipuri de organizații se pot încadra în praguri și obligații foarte diferite, chiar dacă lucrează în același lanț și pentru același pacient.
Regulile europene privind raportarea de sustenabilitate constituie punctul de start, dar modul în care o țară transpune aceste reguli în legislația națională determină în cele din urmă cine trebuie să raporteze exact, la ce nivel în cadrul unui grup și cu ce termene de tranziție. Pentru sănătate, acesta este un motiv real de confuzie: un grup de sănătate care într-o țară este considerat o singură entitate obligată să raporteze, poate fi evaluat separat, pe fiecare instituție de sănătate, în altă țară. Și întrebarea dacă subvențiile, finanțarea publică sau absența acționarilor influențează determinarea pragului diferă în funcție de transpunerea națională. Cine dorește să afle pentru propria instituție dacă și când începe o obligație trebuie deci să nu se limiteze la directiva europeană, ci să consulte textul așa cum a fost stabilit în propria țară, și stadiul actual al acestuia, întrucât regimurile de tranziție și pragurile sunt ajustate periodic.
Instituțiile de sănătate care nu se încadrează ele însele direct în obligația de raportare se confruntă totuși adesea cu aceasta prin lanțul de aprovizionare. Un spital care achiziționează de la furnizori mari de echipamente medicale, produse farmaceutice sau servicii de facility, poate primi întrebări privind consumul de energie, condițiile de muncă la subcontractanți sau fluxurile de deșeuri, pur și simplu pentru că furnizorul are nevoie de aceste informații pentru propria raportare. Acesta este un mecanism diferit de o obligație directă, dar efectul asupra administrației poate fi comparabil: trebuie să existe cineva care să știe ce date sunt cerute, de unde provin și cine le furnizează.
În plus, sănătatea este un sector în care imobilele, consumul de energie și tratarea deșeurilor medicale determină o parte semnificativă a întrebărilor de sustenabilitate, în timp ce subiectele legate de personal, precum presiunea muncii, fluctuația de personal și condițiile de muncă, formează o parte la fel de grea a raportării sociale. Care dintre aceste două teme primește mai multă pondere diferă în funcție de tipul instituției și nu poate fi stabilit în termeni generali.
Întrebarea sub ce reguli se încadrează o instituție este doar primul pas. Un consiliu de administrație care trebuie să demonstreze că are situația sub control are nevoie de mai mult decât o listă de articole de lege: are nevoie, pentru fiecare obligație, de un responsabil, de o descriere a dovezii care este păstrată și de un control care demonstrează că această dovadă este corectă și actuală. Fără această structurare, conformitatea rămâne o colecție de constatări izolate, în loc de un sistem pe care consiliul de administrație, consiliul de supraveghere sau un auditor se pot baza.
Compliance Check este construit în jurul acestei structurări: care obligații se aplică, cine în cadrul organizației este responsabil pentru ele, ce dovadă corespunde fiecăreia și care control demonstrează că este corectă. Pentru sănătate, aceasta înseamnă adesea o combinație de dosare medicale, de facility și de personal, care în prezent sunt păstrate separat și care, pentru o demonstrabilitate solidă, trebuie reunite.
Acest Compliance Check este în prezent în construcție. Cei interesați se pot înscrie pe lista de așteptare; momentan nu se oferă încă nimic finalizat.
Modul în care finanțarea, supravegherea și forma juridică influențează obligațiile ESG nu este unic pentru sănătate. La comerțul cu ridicata, poziția în lanțul de aprovizionare joacă un rol comparabil, la industria prelucrătoare, procesele energetice și de producție determină o mare parte din sarcina de raportare, iar la educație, finanțarea publică generează o întârziere comparabilă între regula europeană și aplicarea practică. De asemenea, serviciile profesionale arată cum întrebările de lanț de aprovizionare venite de la clienți pot avea o pondere la fel de mare ca o obligație legală directă.
Cartografierea obligațiilor, responsabililor, dovezilor și controalelor este ea însăși o muncă: căutarea în dosare, colectarea datelor de la departamente, actualizarea documentației și păstrarea la zi a prezentărilor generale. O parte din aceste sarcini constă în colectarea și ordonarea repetată a informațiilor care există deja undeva în organizație. Scanarea muncii de la FTE TO AI calculează, pentru fiecare sarcină, ce parte din această muncă poate fi preluată de AI, astfel încât să devină clar unde oamenii au timp disponibil pentru evaluarea care necesită totuși judecată umană, și unde colectarea dovezilor poate fi în mare parte automatizată.
Vraag maar welke verplichting op u van toepassing is, en waaraan u dat kunt aantonen.
Answers come from this site’s knowledge base. Not tailored advice, and not a scan of your company.